MEZOCLÍMĂ s. f. climă a unei regiuni restrânse, determinată de condițiile geologice locale. (< germ. Meso-klima) Vezi definitia »

bárcă (bắrci), s. f. – Ambarcație mică. – Mr., megl. varcă, barcă. It. barca, probabil pe cale orientală: cf. tc., bg. barka, ngr. μτάρκα și βάρkα, alb. barkë. Diez, I, 53 (urmat de Koerting 1232; cf. Densusianu, Rom., XXXIII, 275) a crezut în mod eronat că este vorba de păstrarea directă a lat. barca. Cuvîntul mr. din ngr. și direct din it. (Ruffini 328). Der. barcagiu, s. m. (luntraș); debarca, vb., pe baza fr. débarquer; îmbarca, vb., ca fr. embarquer; debarcader, s. n., ca fr. débarcadère; îmbarcațiune, s. f., din fr. embarcation. Vezi definitia »

ciurícă s.f. sg. (reg., înv.) 1. sărbătoarea Sf. martir Chiric pe 15 iulie. 2. bătaie. Vezi definitia »

ANTIPODÁRĂ s. f. (mat.) curbă a cărei podară în raport cu un punct este o curbă dată. (< fr. antipodaire) Vezi definitia »

LATRÍNĂ s. f. closet fără canalizare; privată, hazna. (< lat. latrina, fr. latrine) Vezi definitia »