TELEMÉTRU, telemetre, s. n. 1. Instrument optic folosit pentru măsurarea distanței dintre locul unde este instalat instrumentul și un punct depărtat sau inaccesibil. 2. Dispozitiv auxiliar al unui aparat fotografic, care permite reglarea distanței focale a obiectivului în funcție de depărtarea până la obiectul vizat. – Din fr. télémètre. Vezi definitia »

ZOOLÁTRU, -Ă, zoolatri, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care se închină la animale. – Din fr. zoolâtre. Vezi definitia »

TORSIOMÉTRU, torsiometre, s. n. Aparat folosit în industria textilă pentru a determina numărul posibil de răsuciri pe o anumită lungime a firului. [Pr.: -si-o-] – Din fr. torsiomètre. Vezi definitia »

iléctru s. n. – Chihlimbar, ambră galbenă. Gr. ἤλεϰτρον (DAR). Împrumut literar din sec. XVII, înv. Vezi definitia »

EUDIOMÉTRU s. n. aparat folosit la analiza volumetrică a gazelor și la sinteza, sub influența unei descărcări electrice, a diverselor corpuri gazoase. (< fr. eudiomètre) Vezi definitia »