IZOTÁHĂ s.f. (Geol.) Linie care unește punctele unui curs de apă unde apa are aceeași viteză. [Var. isotahă s.f. / cf. germ. Isotache, fr. isotache]. Vezi definitia »

CHINIDÍNĂ s. f. alcaloid din scoarța arborelui de chinină folosit în tratamentul aritmiilor cardiace. (< fr. quinidine) Vezi definitia »

lozíncă (lozínci), s. f. – Parolă. Germ. Losung (Borcea 197; Tiktin), prin intermediul rus. lozung, cf. bg., sb. lozinka. Vezi definitia »

MÚRĂ³, mure, s. f. Parâmă folosită pentru a trage spre proră colțurile inferioare ale velelor pătrate. – Din it. mura. Vezi definitia »

TELELÉICĂ, teleleici, s. f. (Pop.) Femeie care umblă de colo până colo, flecărind și bârfind; femeie ușuratică, stricată, haimana. – Teleleu + suf. -eică. Vezi definitia »