SUCÍT¹ s. n. Sucire. – V. suci. Vezi definitia »

OLORÍT s. n. (Reg.) Faptul de a olori. Vezi definitia »

BUHĂÍT, -Ă, buhăiți, -te, adj. (Despre oameni, despre fața lor etc.) Umflat (de boală, de băutură, de somn etc.); puhav, buhos (2), buged. – V. buhăi¹. Vezi definitia »

BĂNUÍT, -Ă, bănuiți, -te, adj. 1. (Adesea substantivat) Care este presupus vinovat; suspect. ♦ (Substantivat) Persoană presupusă a fi săvârșit o infracțiune, fără a exista însă dovezi îndestulătoare pentru a putea fi pusă sub învinuire. 2. (Reg.) Supărat, mâhnit. – V. bănui. Vezi definitia »

scârciomít, -ă, adj. (reg.; despre oameni) 1. care se face că plânge, care plânge râzgâiat, sclifosit, smiorcăit. 2. mofturos, sucit, capricios. Vezi definitia »