CORDÓN s. n. I. 1. cingătoare (de stofă, de piele etc.) 2. conductor electric de liță, izolat și strâns într-un înveliș protector. 3. corp fibros. ◊ structură anatomică cilindrică lungă. 4. ~ litoral = fâșie îngustă de uscat rezultată din acumularea aluviunilor aduse de valuri și de curenții marini, care separă marea de un golf sau de o lagună; perisip. 5. margine a unei monede cu grosimea mai mare decât partea centrală. 6. (arhit.) mulură orizontală pe un perete. II șir de posturi militare de pază; șir de soldați care păstrează ordinea în anumite poziții. ♦ ~ sanitar = totalitatea măsurilor de izolare la care este supusă o zonă bântuită de o contagiune; formație militară care asigură această izolare. (< fr. cordon) Vezi definitia »

INIÓN, inioni, s. m. Protuberanță externă a osului occipital, considerată reper în măsurătorile antropometrice. [Pr.: -ni-on] – Din fr. inione. Vezi definitia »

OSTEOFLEGMÓN s. n. supurație osoasă a periostului cu invadarea inflamatorie a țesuturilor învecinate. (< fr. ostéophlegmon) Vezi definitia »

SEMISÓN, -Ă adj. (Despre vocale) Care nu are valoare silabică. [Cf. fr. semi-son]. Vezi definitia »

CUATERNIÓN s.n. (Mat.) Expresie complexă servind la rezolvarea unor probleme de geometrie în spațiu. [< fr. quaternion, cf. lat. quaterni – câte patru]. Vezi definitia »