ARMEÁN, -Ă, armeni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (La m. pl.) Populație de limbă indo-europeană, stabilită mai ales în regiunea dintre munții Caucaz și Taurus; (și la sg.) persoană care aparține acestei populații. 2. Adj. Care aparține Armeniei sau populației ei, privitor la Armenia sau la populația ei; armenesc. ♦ (Substantivat, f.) Limba armeană. – Din sl. armĕninŭ. Vezi definitia »

cliroșeán, cliroșéni, s.m. (înv.) față bisericească, cleric. Vezi definitia »

WRONSKIÁN s. n. (Mat.) Determinantul de ordin n asociat unei mulțimi de n funcții, în care primul rând constă din cele n funcții, al doilea rând din derivatele de ordinul întâi ale celor n funcții, al treilea rând din derivatele de ordinul al doilea ale celor n funcții ș.a.m.d. (Sil. -ski-an) (după Józef Maria Hoene-Wroński 1778-1853, filozof și matematician polonez + suf. -an) [def. MW] Vezi definitia »

pleșcán¹, pleșcáni, s.m. (reg.) jefuitor. Vezi definitia »

NEOPLATONICIÁN, -Ă adj. Referitor la neoplatonism. // s.m. și f. Adept al neoplatonismului; neoplatonic. [Pron. -ci-an, pl. -ieni, -iene. / cf. fr. néo-platonicien]. Vezi definitia »