ABÁ², (2) abale, s.f. 1. Țesătură groasă de lână, de obicei albă, din care se confecționează haine țărănești; dimie, pănură. 2. Sort de aba (1). – Din tc. aba. Vezi definitia »

ABÁ¹ interj. (Înv.) Exclamație care exprimă (în propoziții interogative) mirarea sau cu care se atrage atenția cuiva când i se vorbește. Vezi definitia »

țíba interj. – Afară! servește pentru a alunga cîinii. Mag. csiba „cîine” (Cihac, II, 534; Pușcariu, Dacor., I, 79), cf. rut., rus. cyba (Vasmer, III, 294). Vezi definitia »

PLOMBÁ vb. I. tr. 1. A trata și a astupa cu o plombă un dinte sau o măsea cariată. 2. A construi un imobil între alte două construcții în care urmează să se încadreze. 3. A astupa gropile dintr-o îmbrăcăminte rutieră. [< fr. plomber]. Vezi definitia »

INCURBÁ vb. tr. a curba, a îndoi. (după fr. incurver, lat. incurvare) Vezi definitia »