POCAIÁNIE, pocaianii, s. f. 1. (Înv.) Pocăință. ♦ Una dintre cele șapte taine ale Bisericii creștine. 2. (Înv. și reg.) Penitență pentru ispășirea păcatelor; p. ext. pedeapsă, suferință, chin. [Pr.: -ca-ia-. – Var.: (înv. și reg.) pocánie s. f.] – Din sl. pokajanije. Vezi definitia »

VALORÁȚIE, valorații, s. f. Procedeu artistic datorită căruia se poate reda în pictură iluzia volumului obiectelor prin efecte de valoare (II 6).- Valora + suf. -ție (după fr. valorisation). Vezi definitia »

sungálie s.f. (reg.) fasole sleită. Vezi definitia »

FUMIGÁȚIE s. f. afumare cu mirodenii pentru distrugerea bacteriilor, a insectelor etc., sau pentru parfumarea aerului. (< fr. fumigation, lat. fumigatio) Vezi definitia »

ANAPLAZÍE s. f. dezvoltare incompletă sau anormală a unei celule, a unui țesut. (< fr. anaplasie) Vezi definitia »