SLAV, -Ă adj., s. m. f. (individ) care aparține unei comunități de triburi din marea familie a popoarelor de limbă indo-europeană, grupul satem. ♦ limbi ĕ = ansamblu de limbi indo-europene, vorbite de slavi, în Europa de est și centrală. ◊ (s. f.) slavă veche = limba slavilor din estul Pen. Balcanice. (< fr. slave) Vezi definitia »

sguráv (-vă), adj. – Slab, descărnat. Sb. (z)gurav „cocoșat”. – Der. sgurăvi, vb. refl. (a slăbi). Vezi definitia »

jdeav s.n. (reg., înv.) jgheab. Vezi definitia »

CONCLÁV s.n. 1. Încăpere în care matroanele romane se retrăgeau pentru a-și primi prietenii apropiați. 2. Adunare a cardinalilor pentru alegerea unui papă; loc unde se ține această adunare. [Pl. -ve, -vuri. / < lat. conclave – cameră închisă cu cheia, cf. fr., it. conclave]. Vezi definitia »

protáv, protávă, adj. (înv.) neplăcut. Vezi definitia »