HIDATÓDĂ, hidatode, s. f. Formație epidermică a frunzelor, având formă și structură diferite, cu funcția de a elimina apa sub formă de picături. – Din fr. hydatode. Vezi definitia »

NÉUMĂ, neume, s. f. Semn de notație muzicală fără portativ, folosit în evul mediu în cântarea liturgică. ♦ Parte dintr-o frază muzicală religioasă care constă în prelungirea melodiei pe ultima silabă a unui cuvânt sau care se executa fără cuvinte, prin vocalizare. – Din fr. neume. Vezi definitia »

-STÓLĂ² elem. „dilatație, alungire”. (< fr. -stole, cf. gr. stellein, a echipa) Vezi definitia »

FELIOÁRĂ, felioare, s. f. Diminutiv al lui felie; feliuță. [Pr.: -li-oa-] – Felie + suf. -ioară. Vezi definitia »

CIMÁZĂ, cimaze, s. f. (Arh.) Chenar ornamental de-a lungul unei fațade. – Din it. cimasa. Vezi definitia »