răscóc, răscócuri, s.n. (reg.) 1. lemn în triunghi la acoperișul casei; căprior. 2. fereastră, ochi în acoperiș. Vezi definitia »

horjóc, horjoáce, s.f. (reg.) 1. mătură din foi de porumb cu care se curăță hornul; șterț. 2. coada cociorvei (uneltei cu care se scoate jăraticul din cuptor). Vezi definitia »

CIOC¹ interj. (Adesea repetat) Cuvânt care imită zgomotul produs de lovituri (repetate) într-un obiect sau într-un material dur. – Onomatopee. Vezi definitia »

BOLOBÓC s. n. v. poloboc. Vezi definitia »

GONOCOC s. m. Microb specific blenoragiei. -Din fr. Gonocoque Vezi definitia »