zeu s. m., art. zéul; pl. zei, art. zéii Vezi definitia »

a nu avea nici un Dumnezeu expr. a fi lipsit de sens, a nu avea noimă Vezi definitia »

HIPOGÉU, -GÉE, hipogei, -gee, s. n., adj. 1. S. n. (În antichitate) Construcție subterană alcătuită din mai multe încăperi, destinate să servească de mormânt. 2. Adj. (Zool., Bot.) Care trăiește sub pământ. – Din fr. hypogée. Vezi definitia »

GINECÉU s. n. 1. (ant.) apartament rezervat femeilor în casele grecești. ◊ loc rezervat femeilor în vechile biserici creștine. 2. totalitatea organelor femele de reproducere ale unei flori; pistil. (< fr. gynécée, lat. gynaeceum) Vezi definitia »

PROTÉU s. m. 1. animal amfibiu, în apele din regiunile carstice din sud-estul Europei, cu pielea albă și cu branhiile externe care se mențin și la adult. 2. bacterie bastonaș, polimorfă, în produsele de putrefacție animală. 3. om schimbător, nestatornic, care își schimbă necontenit caracterul, părerile, atitudinile. (< fr. protée, lat. proteus) Vezi definitia »