PARADÍGMĂ, paradigme, s. f. 1. Totalitate a formelor flexionare ale unui cuvânt. ♦ Tablou al formelor unui cuvânt, dat ca model pentru flexiunea unei părți de vorbire sau a unei clase din cadrul unei părți de vorbire. 2. (Înv.) Exemplu, model; pildă; învățătură. – Din lat. paradigma, ngr. parádigma. Vezi definitia »

PASÉNȚĂ s.f. v. pasiență. Vezi definitia »

a rămâne stană de piatră / trăsnit expr. a nu mai putea schița nici un gest (de uimire sau de groază). Vezi definitia »

MẤTCĂ, mâtci, s. f. (Reg.) Băț cu care se bate laptele pentru a alege untul; bătător, brighidău. – Et. nec. Vezi definitia »

tălmăzoáică s.f. (reg.) ochiul-boului. Vezi definitia »