Definita cuvantului garnitură
GARNITÚRĂ s.f. 1. Accesoriu care servește la împodobirea sau la completarea unui lucru; podoabă, ornament. 2. Adaos de legume, salată etc. care se servește la friptură. 3. Piesă sau ansamblu de piese demontabile care se fixează pe piese supuse uzurii prin frecare pentru a le proteja; piesă cu care se etanșează două elemente prin care circulă un fluid. 4. Grup de obiecte, de unelte etc. asemănătoare care formează un asortiment complet. 5. Ansamblu de piese de același gen, folosite într-un atelier, într-o exploatare etc. ♦ Totalitatea pieselor de același fel ale unei mașini. ◊ Garnitură de litere = serie de caractere de același fel, dar de corpuri diferite. ♦ Ansamblu format din locomotiva și vagoanele unui tren. [< fr. garniture].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu garnitură
PRÍMULĂ, primule, s. f. Plantă ornamentală din familia primulaceelor, cu flori liliachii sau purpurii (Primula obconica). [Acc. și: primúlă] – Din fr., lat. primula. Vezi definitia »
ORNAMÉNTICĂ s. f. 1. mod de concepere și de dispunere a motivelor ornamentale (în arhitectură și artele decorative); arta ornamentației. 2. totalitatea formelor ornamentale specifice unui popor, unui stil. 3. (muz.) totalitatea sunetelor care împodobesc linia melodică inițială. (< germ. Ornamentik) Vezi definitia »
PĂCĂNITÚRĂ, păcănituri, s. f. Păcănire. – Păcăni + suf. -tură. Vezi definitia »
IPOSTÁZĂ s. f. 1. stare, situație în care se găsește cineva; aspect, înfățișare. 2. (la Plotin) fiecare dintre treptele ierarhice ale principiului divin. 3. (în teologia creștină) fiecare entitate a trinității. (< fr. hypostase) Vezi definitia »
SIMPLÓCĂ s. f. figură de stil constând din reunirea anaforei cu epifora, astfel încât în mai multe fraze consecutive cuvântul de la început este același cu cel de la sfârșit. (< fr. symploque, gr. symploke) Vezi definitia »