Definita cuvantului garnitură
GARNITÚRĂ s.f. 1. Accesoriu care servește la împodobirea sau la completarea unui lucru; podoabă, ornament. 2. Adaos de legume, salată etc. care se servește la friptură. 3. Piesă sau ansamblu de piese demontabile care se fixează pe piese supuse uzurii prin frecare pentru a le proteja; piesă cu care se etanșează două elemente prin care circulă un fluid. 4. Grup de obiecte, de unelte etc. asemănătoare care formează un asortiment complet. 5. Ansamblu de piese de același gen, folosite într-un atelier, într-o exploatare etc. ♦ Totalitatea pieselor de același fel ale unei mașini. ◊ Garnitură de litere = serie de caractere de același fel, dar de corpuri diferite. ♦ Ansamblu format din locomotiva și vagoanele unui tren. [< fr. garniture].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu garnitură
RINOFARINGÍTĂ s. f. inflamație a rinofaringelui. (< fr. rhino-pharyngite) Vezi definitia »
frăsinícă s. f., pl. frăsinice (frăsinele) Vezi definitia »
EPRUBÉTĂ s.f. Tub de sticlă rezistentă închis la un capăt, folosit în laboratoare. [< fr. éprouvette]. Vezi definitia »
CUNICULICULTÚRĂ s.f. Ramură a zootehniei care se ocupă cu creșterea iepurilor de casă. [Var. cunicultură s.f. / < fr. cuniculiculture, cf. lat. cuniculus – iepure, cultura – creștere]. Vezi definitia »
SECÁNTĂ, secante, s. f. 1. Dreaptă care întretaie o curbă sau un cerc în cel puțin două puncte. 2. Funcție trigonometrică a unui unghi dintr-un triunghi dreptunghic, egală cu raportul ipotenuzei față de cateta care aparține unghiului dat2. – Fr. sécante (lat. lit. secans, -ntis). Vezi definitia »