STEREOCHIMÍE s. f. ramură a chimiei care studiază aranjarea în spațiu a atomilor moleculelor. (< fr. stéréochimie) Vezi definitia »

TIROIDOTERAPÍE s.f. Folosirea terapeutică a extractului de glandă tiroidă. [Gen. -iei. / < fr. thyroïdothérapie]. Vezi definitia »

STEREOOFTALMOSCOPÍE s. n. examinare a interiorului ochiului cu ajutorul stereooftalmoscopului. (< engl. stereoophtalmoscopy) Vezi definitia »

EMANÁȚIE s. f. 1. faptul de a emana; emitere, degajare. ◊ ceea ce se degajă, exalație. ◊ (p. ext.; ir.) rezultat al unor evenimente politice. ♦ ~ vulcanică = emitere de produse gazoase legate de activitatea vulcanică; produs al acestei activități. 2. gaz radioactiv care rezultă din dezintegrarea actiniului, a radiului sau a toriului. (< fr. émanation, lat. emanatio) Vezi definitia »

ÁRIE², arii, s. f. 1. (Geom.) Mărime atașată unei suprafețe finite, a cărei valoare arată de câte ori încape în această suprafață un pătrat cu latura egală cu unitatea de lungime. Aria cercului. 2. (Suprafață, teritoriu considerat ca) zonă de răspândire a unui fenomen, a unui grup de plante sau de animale, a unei limbi etc. ♦ Fig. Întindere. – Lat. lit. area (fr. aire). Vezi definitia »