ZVONÁR, -Ă, zvonari, -e, s. m. și f. (Rar) Zvonist. – Zvon + suf. -ar. Vezi definitia »

NUCLEÁR, -Ă adj. 1. referitor la nucleul celulei. 2. referitor la nucleul atomului. 3. referitor la energia atomică, bazat pe această energie. ♦ energie ~ă = energie care se dezvoltă prin dezintegrarea atomului în urma unor reacții nucleare; combustibil~ = material fisionabil care produce energie nucleară. ◊ arme ĕ = arme care folosesc energia nucleară (arma atomică și termonucleară). (< fr. nucléaire) Vezi definitia »

AMNÁR, amnare, s. n. 1. Bucată de oțel cu care se scot, prin lovire, scântei din cremene; se întrebuințează la aprinderea focului și la ascuțit. 2. (Reg.) Fiecare dintre stâlpii de lemn care se pun la colțurile unei construcții țărănești, pentru a sprijini acoperișul. 3. (Reg.) Mâner de lemn cu ajutorul căruia se învârtește și se fixează sulul la războiul de țesut. 4. (Reg.) Dispozitiv cu ajutorul căruia se ridică sau se coboară fierul lat al plugului. [Var.: (reg.) amânár s. n.] – Din a³ + mânar[e] (< lat. manuale). Vezi definitia »

PATIBULÁR, -Ă, patibulari, -e, adj. (Livr.) Vrednic de spânzurat; demn de spânzurătoare. – Din fr. patibulaire. Vezi definitia »

VÂRȘÁR, vârșari, s. m. Pescar care pescuiește cu vârșa. – Vârșă + suf. -ar. Vezi definitia »