SIGNORÍE, signorii, s. f. 1. Formă de guvernământ instituită în unele orașe italiene în evul mediu târziu și în Renaștere. 2. Organ de conducere în unele orașe-republici italiene, în evul mediu, ales dintre membrii de vază ai breslelor. [Pr.: siniorie] – Din it. signoria. Vezi definitia »

HIPERANDROGENÍE s. f. supraabundență de hormoni androgeni în organism. (< fr. hyperandrogénie) Vezi definitia »

OCEANOGRAFÍE s.f. Ramură a hidrologiei care se ocupă cu studiul mărilor și al oceanelor din punctul de vedere al constituției fizice, al curenților, al florei și al faunei lor. ♦ Știință care se ocupă cu studiul influenței mediului marin, la diferite adâncimi, asupra plantelor și animalelor marine. [Pron. -cea-, gen. -iei. / < fr. océanographie, cf. gr. okeanos – ocean, graphein – a scrie]. Vezi definitia »

CEREBRASTENÍE s.f. (Med.) Formă de astenie nervoasă, manifestată în special în urma unui surmenaj intelectual. [< fr. cérébrasthénie]. Vezi definitia »

AGLOSÍE s.f. Lipsă congenitală a limbii. [Gen. -iei. / < fr. aglosie, cf. gr. a – fără, glossa – limbă]. Vezi definitia »