SCHIASCOPÍE s.f. Măsurarea refracției ochiului prin interpretarea optică a unei umbre care apare în câmpul pupilar; cheratoscopie, pupiloscopie, retinoscopie. [Scris și skiascopie, gen -iei. / < fr. skiascopie, cf. skia – umbră, skopein – a privi]. Vezi definitia »

DENTÍȚIE, dentiții, s. f. Totalitatea dinților mamiferelor, caracteristică, după structură și număr, unui tip de regim alimentar. Dentiție de carnivor. ♦ Proces de formare și de apariție a dinților la copii și la puii animalelor mamifere. Dentiție întârziată. ◊ Dentiție de lapte = dentiție formata din 20 de dinți, care apare, la copii, între 6 luni și 3 am. Dentiție definitivă = dentiție formată din 8 incisivi, 4 canini, 4 premolari și 16 molari, care apare începând de la 6-7 ani. ♦ Modul în care sunt așezați dinții. [Var.: dentițiúne s. f.] – Din fr. dentition, lat. dentitio, -onis. Vezi definitia »

acácie (-ci-e) s. f., art. acácia (-ci-a), g.-d. art. acáciei; pl. acácii, art. acáciile (-ci-i-) Vezi definitia »

HELIOTERMÍE s. f. încălzire a apei unor lacuri sărate, sub acțiunea razelor solare, mai mult decât regiunile învecinate. (< fr. héliothermie) Vezi definitia »

XEROFTALMÍE s.f. (Med.) Uscare a conjunctivei și a corneei, provocată de lipsa vitaminei A; xerom. [Gen. -iei. / < fr. xérophtalmie, cf. gr. xeros – uscat, ophtalmos – ochi]. Vezi definitia »