Nemica, nemici, s.f 1.dusman (Persoană) care are o atitudine ostilă, răuvoitoare față de ceva sau de cineva, care urăște ceva sau pe cineva; pizmaș, pizmuitor, (înv. și reg.) pizmătar, pizmătareț, (înv.) neamic, neprieten, nepriitor, pârâș, sculător. (Armata ~; e un ~ de temut.) 2. vrajmas Dușmănos, învrăjbit. ♦ Rău, crud, câinos, hain. 3. neprieten. Vezi definitia »

ABDICÁ, abdíc, vb. I. Intranz. A renunța la tron; fig. a renunța la ceva. – Fr. abdiquer (lat. lit. abdicare). Vezi definitia »

ciuflecá, ciufléc, vb. I refl. (despre urechi) (reg.) a-și blegi, a-și blegoșa, a-și pleoști. Vezi definitia »

BÓNCA interj. Cuvânt care imită zgomotul produs de bătaia ciocanului, de lovituri sacadate etc. – Onomatopee. Vezi definitia »

GAZEIFICÁ vb. I. v. gazifica. Vezi definitia »