DÓGMĂ s. f. 1. învățătură, teză fundamentală a unei religii, obligatorie pentru toți adepții ei, care nu poate fi supusă criticii. 2. teză considerată ca imuabilă, care trebuie acceptată necritic și aplicată rigid, fără a ține seamă de condițiile concrete. (< fr. dogme, lat., gr. dogma) Vezi definitia »

TOTODÁTĂ adv. În același timp, în mod concomitent, simultan; totdeodată. – Tot + o + dată. Vezi definitia »

GEOIZOTÉRMĂ s. f. izogeotermă. (< fr. géoisotherme) Vezi definitia »

ACROCIANÓZĂ s.f. (Med.) Colorație violacee a extremităților membrelor, datorită unei tulburări a circulației sângelui. [< fr. acrocyanose, cf. gr. akron – extremitate, kyanos – albastru]. Vezi definitia »

GREVĂ s. f. FormĂ? organizatĂ? de luptĂ? a salariaților din încetarea colectivĂ? a activitĂ?ții, cu scopul de a determina satisfacerea unor revendicĂ?ri. o ~ generalĂ? = grevĂ? care cuprinde toate unitĂ?țile dintrâ??o ramurĂ? industrialĂ?, dintrâ??un oraș, dintrâ??o țarĂ? etc.; ~ japonezĂ? = grevĂ? a salariaților care se face publicĂ? prin arborarea unei brasarde la brațul fiecĂ?rui salariat, fĂ?rĂ? a recurge la încetarea lucrului; -a foamei = refuz de a mânca, manifestare de protest politic. -Din fr. GrĂ?ve Vezi definitia »