MIÉRLĂ, mierle, s. f. Pasăre cântătoare de pădure, cu cioc galben și cu pene negre (Turdus merula). ◊ Mierlă sură (sau gulerată) = pasăre migratoare cu pene de culoare brună, cu un guler de pene albe în jurul gâtului (Turdus torquatus). Mierlă de pârâu = pescărel. – Lat. mer(u)la. Vezi definitia »

CRACOVIÁNĂ s.f. Cracoviac. [< fr. cracovienne]. Vezi definitia »

TRICLORETILÉNĂ s.f. Lichid incolor, cu miros de cloroform, toxic în stare de vapori, întrebuințat ca solvent, ca agent frigorific, în diverse sinteze etc. [< fr. trichloréthylène]. Vezi definitia »

scândură care se pune împrejurul tocului de la ușă sau fereastră; blană Vezi definitia »

șișteálă¹, șiștéli, s.f. (reg.) 1. tărăgănare, tergiversare. 2. (în expr.) mai pe șișteală = mai cu socoteală, mai bine. Vezi definitia »