SEMÉM s. n. (lingv.) unitate semantică având drept corespondent formal lexemul, dintr-un ansamblu de seme. (< fr. sémème) Vezi definitia »

SUBSISTÉM s. n. parte dintr-un sistem de sine stătător într-un proces. (după fr. sous-système) Vezi definitia »

POST-MÓRTEM adv. (În legătură cu o distincție acordată cuiva) După moarte. [< lat. post – după, mors – moarte]. Vezi definitia »

POÉM, poeme, s. n. 1. (Adesea fig.) Specie a poeziei epice, de întindere relativ mare, cu caracter eroic, filozofic, istoric, mitologic, legendar etc. ◊ Poem în proză = specie a prozei literare aparținând genului liric, cultivată din a două jumătate a sec. XIX. Poem dramatic = scriere dramatică în versuri sau cu caracter poetic. ♦ Mică piesă muzicală instrumentală, vocală sau vocal-simfonică de construcție liberă, cu caracter liric sau liric-narativ. ◊ Poem simfonic = lucrare amplă pentru orchestră, având de obicei un conținut programatic. [Var.: poémă s. f.] – Din ngr. póiima, fr. poème, lat. poema. Vezi definitia »

LEXÉM, lexeme, s. n. Cuvânt sau parte de cuvânt care servește ca suport minimal al semnificației. – Din fr. lexème. Vezi definitia »