NÁOS, naosuri, s. n. Parte principală a unei biserici, situată în mijlocul clădirii, între altar și pronaos; navă. ♦ Încăpere centrală a unui templu antic, destinată adăpostirii zeului căruia îi era închinat templul. – Din ngr. naós. Vezi definitia »

SILENȚIÓS, -OÁSĂ, silențioși, -oase, adj. (Livr.) Tăcut, liniștit. ♦ Care nu face zgomot. Tramvai silențios. [Pr.: -ți-os] – Din fr. silencieux, lat. silentiosus. Vezi definitia »

ODIÓS, -OÁSĂ, odioși, -oase, adj. Care provoacă aversiune, indignare, dezgust; demn de ură; dezgustător, respingător; detestabil. [Pr.: -di-os] – Din lat. odiosus, it. odioso, fr. odieux. Vezi definitia »

FRAUDULÓS, -OÁSĂ, frauduloși, -oase, adj. (Despre acțiuni) Făcut cu înșelăciune, bazat pe fraudă, pe rea-credință. [Pr.: fra-u-] – Din fr. frauduleux, lat. fraudulosus. Vezi definitia »

PĂDURÓS, -OÁSĂ, păduroși, -oase, adj. (Despre regiuni, dealuri, munți, terenuri) Acoperit cu păduri, bogat în păduri; împădurit. – Pădure + suf. -os. Vezi definitia »