CLORÓTIC, -Ă I. adj., s. m. f. (suferind) de cloroză; (p. ext.) anemic, palid. II. adj. (bot.; despre organe) îngălbenit din cauza lipsei de clorofilă. (< fr. chlorotique) Vezi definitia »

CÓMIC, -Ă, comici, -ce, adj., subst. 1. Adj. Care aparține comediei¹, de comedie, relativ la comedie. ♦ Care provoacă râsul; hazliu, ridicol. 2. S. m. Actor care interpretează roluri de comedie¹. 3. S. n. Categorie estetică în a cărei sferă intră actele, situațiile sau personajele din viață sau din artă care provoacă râsul; ceea ce constituie temeiul ridicolului; parte hazlie, element sau efect comic, notă ridicolă pe care o reprezintă ceva sau cineva. – Din fr. comique, lat. comicus. Vezi definitia »

LĂPTÍC s. n. (Fam.; în limbajul copiilor) Lapte. – Lapte + suf. -ic. Vezi definitia »

ANTICATÓLIC, -Ă, anticatólici, -e, adj. Îndreptat împotriva catolicilor sau a catolicismului. (din pref. anti- + catolic). v. REFORMĂ (2.) Mișcare social-politică și religioasă cu caracter anticatolic și antifeudal...) – [DEX '98] Vezi definitia »

RADIOBIOLÓGIC, -Ă, radiobiologici, -ce, adj. Referitor la radiobiologie, de radiobiologie. [Pr.: -di-o-bi-o-] – Din fr. radiobiologique, engl. radiobiologic. Vezi definitia »