Definita cuvantului astar
astár s. m. – Pînză ordinară. – Mr. astară. Tc. astar „căptușeală”, din per. aster (Șeineanu, II, 27; Meyer 20); cf. ngr. ἀστάρι, alb. bg. astar. Înv. (sec. XVIII). – Der. astaragiu, s. m. (negustor de pînză); astăreală, s. f. (căptușeală); astări, vb. (a căptuși).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu astar
MĂMĂLIGAR, mămăligari, s. m. 1. Persoană care mănâncă multă mămăligă. ♦ Epitet depreciativ folosit (în trecut) la adresa țăranilor. 2. Epitet depreciativ pentru un om lipsit de personalitate și de energie. – Mămăligă + suf. -ar. Vezi definitia »
PREGLACIÁR, -Ă adj. Anterior perioadei glaciare. [Cf. fr. préglaciaire < lat. prae – înainte, glacies – gheață]. Vezi definitia »
creițár (creițári), s. m. – 1. Monedă de o centimă dintr-un florin austriac. – 2. Bani. Germ. Kreuzer (Borcea 184), în parte prin intermediul mag. krajcár (DAR; Gáldi, Dict., 123). A circulat înainte în Trans. și Bucov., înv. Cf. ven. craizer, it. craicero (Battisti, II, 1145). Vezi definitia »
CARDIOVASCULÁR, -Ă adj. Referitor la legătura fiziologică sau patologică dintre inimă și vasele sanguine. [Cf. fr. cardio-vasculaire]. Vezi definitia »
GRANDANGULÁR s.n. (Cinem.) Obiectiv de filmare cu distanță focală scurtă, caracterizat printr-un unghi de cuprindere mare și profunzime de claritate ridicată; superangular. [< fr. grand-angulaire]. Vezi definitia »