TELÚRIC, -Ă, telurici, -ce, adj. (Livr.) Care aparține Pământului, privitor la pământ; pământesc. ◊ Curent teluric = curent electric care circulă prin sol. – Din fr. tellurique. Vezi definitia »

TRIGONOMÉTRIC, -Ă adj. Care ține de trigonometrie, referitor la trigonometrie. ♦ Cerc trigonometric = cerc cu raza egală cu unitatea și cu sensul de măsurare a arcelor invers aceluia al acelor unui ceasornic; funcție trigonometrică = fiecare dintre funcțiile sinus, cosinus, tangentă, cotangentă, secantă și cosecantă. [< fr. trigonométrique]. Vezi definitia »

BRÚDNIC², -Ă, brudnici, -e, adj. (Reg.) Brudiu. – Din brud[iu] + suf. -nic. Vezi definitia »

CAMELEÓNIC, -Ă adj. (Liv.) Caracteristic cameleonului; de cameleon. [Pron. -le-o-. / cf. fr. caméléonique]. Vezi definitia »

ACATALÉCTIC adj., s.n. (Vers antic) cu unitățile metrice complete. [< fr. acatalectique, cf. gr. a – fără, katalektikos – catalectic]. Vezi definitia »