clasibócru s.m. (reg.) cârlig de fier, cu care se trag plutele; iapă, ciocârlie, ciocancă, hăuc, țăpoi, țăpușă, țapină. Vezi definitia »

TÁRTRU, tartruri, s. n. 1. Amestec sedimentar depus pe fundul vaselor în care se păstrează vinul și care conține tartrat de potasiu și alte substanțe; tirighie. 2. (Și în sintagma tartru dentar) Substanță calcaroasă de culoare gălbuie sau negricioasă, care se depune uneori pe coroana dinților; detritus. – Din fr. tartre. Vezi definitia »

OSCILOMÉTRU, oscilometre, s. n. Aparat folosit pentru determinarea pulsațiilor pereților arteriali și care permite înregistrarea indirectă a tensiunii arteriale. – Din fr. oscillomètre. Vezi definitia »

acórd-cádru (-ca-dru) s. n., art. acórdul-cádru (dar: acordul acesta cadru); pl. acórduri-cádru Vezi definitia »

ECOMÉTRU s. n. aparat folosit în ecometrie (2). (< fr. échomètre) Vezi definitia »