HOLOGAMÍE s. f. fuzionare a doi indivizi întregi cu rol de gameți, formând un zigot, la unele flagelate. (< fr. hologamie, engl. hologamy) Vezi definitia »

xenomorfíe s. f., art. xenomorfía, g.-d. xenomorfíi, art. xenomorfíei Vezi definitia »

UREMÍE s.f. Creștere patologică a cantității de uree sau de acid uric din sânge. [Gen. -iei. / < fr. urémie, cf. gr. ouron – urină, haima – sânge]. Vezi definitia »

FONASTENÍE s. f. oboseală a organelor vocale. (< fr. phonasthénie) Vezi definitia »

BURLĂCÍE s. f. Viață de burlac; holteie. – Burlac + suf. -ie. Vezi definitia »