ANAPLAZÍE s.f. (Biol.) Dezvoltare incompletă sau anormală a unei celule sau a unui țesut. [Gen. -iei. / < fr. anaplasie, cf. gr. ana – fără, plassein – a forma]. Vezi definitia »

PRECORDIALGÍE s. f. durere localizată în regiunea precordială. (< fr. précordialgie) Vezi definitia »

HEBEFRENÍE s. f. formă clinică a schizofreniei la pubertate, care se manifestă prin comportament pueril, cu tendințe spre acte antisociale. (< fr. hébéphrénie) Vezi definitia »

ASILABÍE s. f. varietate de afazie, incapacitatea de a forma silabe, deși bolnavul recunoaște literele separat. (< fr. asyllabie) Vezi definitia »

DINASTÍE s.f. Succesiune de suverani care aparțin aceleiași familii; (p. ext.) familie domnitoare. [Gen. -iei. / < fr. dynastie, it. dinastia, cf. gr. dynasteia – dominație]. Vezi definitia »