CRISTÁL, (2) cristale și (1) cristaluri, s. n. 1. Sticlă de o fabricație specială, transparentă și perfect incoloră, cu însușirea de a refracta puternic lumina, întrebuințată pentru fabricarea lentilelor optice și a unor obiecte de lux. ♦ Obiect fabricat din cristal (1). 2. Substanță minerală solidă, omogenă, cu o structură internă regulată, care se prezintă sub forma unor poliedre. ◊ Cristal de stâncă = varietate transparentă, incoloră, de cuarț, care se prezintă în cristale mari și care este folosită în industria optică, în radiotehnică, ca piatră semiprețioasă etc. 3. (În sintagma) Cristale lichide = substanțe mezomorfe folosite la realizarea unor dispozitive optoelectronice de afișare. – Din fr. cristal, lat. crystallus. Vezi definitia »

FESTIVÁL s. n. ciclu de manifestări cultural-artistice cu program variat, ocazional sau periodic. (< fr. festival) Vezi definitia »

fărtál, fărtále, s.n. (reg.) sfert. Vezi definitia »

VERZÁL, -Ă adj. (Despre caractere tipografice; și s.f.) Majusculă, capitală (2) [în DN]. [< germ. Versal(buchstabe)]. Vezi definitia »

MARȚIÁL², -Ă adj. (despre substanțe) care conține fier; referitor la fier. ♦ carență ~ă = insuficiență alimentară de fier, care cauzează anemie; terapeutică ~ă = tratament al anemiilor cu fier. (< fr. martial) Vezi definitia »