OTOLOGÍE s. f. ramură a medicinei care studiază anatomia, fiziologia și patologia urechii. (< fr. otologie) Vezi definitia »

JAPANOLOGÍE s. f. Disciplină care se ocupă cu studiul culturii și civilizației japoneze. [Var.: japonologíe s. f.] – Din germ. Japanologie. Vezi definitia »

DISJÚNCȚIE s.f. (Rar) Despărțire, separare; diastază (2) [în DN]. ♦ Asindet. ♦ (Log.) Relație logică între două enunțuri; conectiv. [Gen. -iei, var. disjuncțiune s.f. / < lat. disiunctio, cf. fr. disjonction]. Vezi definitia »

ANACUZÍE s.f. (Med.) Pierderea totală a auzului; surzenie; cofoză. [< fr. anacousie, cf. gr. an – fără, akociein – a auzi]. Vezi definitia »

COLPORAFÍE, colporafii, s. f. (Med.) Sutură chirurgicală a vaginului. – Din fr. colporaphie. Vezi definitia »