ROMÁNIC, -Ă adj. descendent din romani. ♦ limbi če = grup de limbi care au la bază limba latină; neolatin. ◊ care se ocupă cu limbile romanice. ♦ artă ~ă = artă dezvoltată, în arhitectură, în țările europene, supuse influenței catolice, în sec. X-XIII, care preia unele trăsături ale artei bizantine și în special elemente din arta carolingiană (severitate, masivitate și robustețe, volume prismatice și cilindrice ale navelor, absidelor și turnurilor etc.). (< it. romanico, germ. romanisch) Vezi definitia »

HEMOSTÁTIC, -Ă adj., s. n. (medicament) care produce hemostază. (< fr. hémostatique) Vezi definitia »

MACROBIÓTIC, -Ă I. adj. 1. referitor la macrobiotică. 2. (despre organisme) cu o viață foarte lungă; longeviv. II. s. f. știință care studiază problemele longevității. (< fr. macrobiotique) Vezi definitia »

SUBATÓMIC, -Ă, subatomici, -ce, adj. Mai mic decât atomul; care intră în componența atomului. – Din fr. subatomique. Vezi definitia »

FRONTOLÓGIC, -Ă adj. Referitor la frontologie. [< fr. frontologique]. Vezi definitia »