tog, tóguri, s.n. (înv.) 1. proprietate prin comasarea unor terenuri. 2. loc neted; luminiș în pădure; fânaț. 3. adăpost în câmp. Vezi definitia »

stănóg, stănoáge, s.n. (reg.) 1. barieră de lemn sau de fier ce desparte caii sau vitele în grajd. 2. țăruș de priponit calul; pripon. 3. stâlp înfipt în pământ pentru instalarea unei spânzurători. 4. balustradă. 5. instalație pentru potcovit caii. 6. (la casă) obada (talpa) casei. 7. (în forma: stănoagă) raft în formă de pupitru pe care se așază casetele cu literele, în vederea culegerii unui text. Vezi definitia »

DANTOLÓG, -Ă, dantologi, -ge, s. m. și f. Specialist în dantologie. – Din it. dantologo. Vezi definitia »

POTAMOLÓG, -Ă s. m. f. specialist în potamologie. (< fr. potamologue) Vezi definitia »

ECOLÓG, -Ă s.m. și f. Specialist în ecologie. [Cf. fr. échologue]. Vezi definitia »