ȘOFERÍȚĂ, șoferițe, s. f. Femeie care conduce un automobil sau un autobuz. – Șofer + suf. -iță. Vezi definitia »

PIESÚȚĂ, piesuțe, s. f. (Rar) Diminutiv al lui piesă. – Piesă + suf. -uță. Vezi definitia »

CARAGÁNĂ s.f. (Bot.) Arbust ornamental din familia leguminoaselor, originar din Asia, cu frunze compuse și cu flori mari, galbene-aurii. [< fr. caragan]. Vezi definitia »

SINTÉZĂ, sinteze, s. f. 1. Metodă științifică de cercetare a fenomenelor, bazată pe trecerea de la particular la general, de la simplu la compus, pentru a se ajunge la generalizare; îmbinare a două sau a mai multor elemente care pot forma un tot. ♦ (Concr.) Lucrare, operă care abordează datele esențiale ale unei probleme, ale unei discipline etc. 2. Operație prin care se obține formarea unui compus chimic pornind de la elementele chimice componente sau de la compuși mai simpli. 3. (Fiz.) Combinare a culorilor rezultate din amestecul sau din suprapunerea a două sau mai multe culori. ♦ Recompunere a elementelor în care a fost descompusă imaginea transmisă la distanță. – Din fr. synthèse. Vezi definitia »

AUTOLÍZĂ s. f. dezintegrare a celulelor și țesuturilor organice sub acțiunea enzimelor proprii. (< fr. autolyse) Vezi definitia »