SUPRATERÉSTRU, -Ă adj. 1. (Bis.) Referitor la „lumea cealaltă”. 2. Referitor la lumea extraterestră. [Cf. fr. supraterrestre]. Vezi definitia »

SECHÉSTRU s. n. 1. măsură de asigurare ordonată de organele judiciare sau financiare, constând în aplicarea de sigiliu sau dare în păstrare unei terțe persoane a bunurilor unui inculpat sau debitor. ◊ măsură excepțională de administrare forțată sau de supraveghere adoptată de un stat beligerant față de un bun al inamicului în vederea conservării acestuia. ◊ reținere a unei nave de către un stat, cu privire la care există un litigiu, până la soluționarea acestuia. 2. fragment osos rămas în țesuturi după o fractură sau infecție a osului. ◊ țesut necrozat. (< fr. séquestre, lat. sequestrum) Vezi definitia »

CONTRAMAÉSTRU s.m. v. contramaistru. Vezi definitia »

TÁNDRU, -Ă adj. Plin de afecțiune, duios, gingaș. [< fr. tendre]. Vezi definitia »

REOMÉTRU s. n. instrument folosit în reometrie. (< fr. rhéomètre) Vezi definitia »