FRACTÁL, -Ă, fractáli, -e, s. m. și adj. (Fiz. și mat.) (Se spune despre o) Figură din plan sau spațiu, compusă dintr-un număr infinit de elemente, cu proprietatea că forma și distribuția sa statistică nu se modifică indiferent de scara de observație. (din fr. fractal, termen inventat de către matematicianul francez B. Mandelbrot în 1975, din lat. fractus = spart). [DRAE] Vezi definitia »

INFINITEZIMÁL, -Ă, infinitezimali, -e, adj. 1. Foarte mic, minuscul, infim. 2. (Mat.; despre mărimi variabile) Care tinde către zero. ◊ Calcul infinitezimal = calcul care operează cu mărimi infinitezimale. – Din fr. infinitésimal. Vezi definitia »

DERIVAȚIONÁL, -Ă adj. referitor la derivarea cuvintelor. (< fr. dérivationnel) Vezi definitia »

GLACIÁL, -Ă adj. 1. de gheață; rece ca gheața. 2. (fig.) lipsit de căldură; rece, distant. ◊ (adv.) cu răceală. (< fr. glacial) Vezi definitia »

MONOCLINÁL, -Ă adj., s. n. (structură geologică) sub forma unor straturi succesive, cu același sens și unghi de înclinare. (< fr. monoclinal) Vezi definitia »