ȘPÁGĂ¹ s. f. (Fam.) Bacșiș, mită, șperț. – Cf. rus. spag. Vezi definitia »

MIGĂLITÚRĂ, migălituri, s. f. Lucru executat cu migală. – Migăli + suf. -tură. Vezi definitia »

spíță (-țe), s. f. – 1. Stinghie, spetează de roată. – 2. Eșalon, treaptă. – 3. Grad de rudenie. – 4. Arbore genealogic. – Mr. spiță, megl. spiță „spin”. Germ. Spitze, prin intermediul bg., sb., rus. spica „spiță” (Miklosich, Fremdw., 126; Cihac, II, 358; Conev 83); pentru explicație semantică a sensului 3, cf. sp. grado și grada. Cf. șpiț. – Der. spițelnic, s. n. (sfredel, mai ales pentru a băga spițele de la roată); înspița, vb. (a pune spițe, a forma o roată). Vezi definitia »

manévră (manévre), s. f. – Luptă, manoperă. Fr. manoeuvre, cf. it. manovra. E dubletul lui manoperă, s. f., format artificial după fr., ca sp. maniobra. – Der. manevra, vb. Vezi definitia »

EPIFÓRĂ s.f. 1. Exagerare de natură patologică a secreției lacrimale. 2. (op. anaforă) Figură de stil constând în repetarea unui cuvânt sau a unor cuvinte la sfârșitul unor unități sintactice sau metrice; epistrofă. [< fr. épiphora, cf. gr. epiphora]. Vezi definitia »