DIPÓL s. m. fiecare dintr-o pereche de mici poli electrici sau magnetici, egali în valoare absolută și de semn contrar, foarte apropiați unul de altul. (< fr. dipôle) Vezi definitia »

COL³(E)-, -COLÍE elem. „fiere, bilă”. (< fr. chol/é/-, -cholie, cf. gr. khole) Vezi definitia »

nămól (nămóluri), s. n. – Noroi, mîl, clisă. – Var. nomol și der. Sl., cf. pol. namul, rut. namul (Cihac, II, 183; Tiktin), cr. namuliti „a înnămoli”, bg. namol (Conev 41) nu pare sigur. Cf. mîl. – Der. (î)nămoli, vb. (a se împotmoli, a se înnoroi); nămolniță, s. f. (mocirlă, baltă de noroi); nămolos, adj. (mîlos). Vezi definitia »

IHTIÓL s.n. Ulei sulfuros, extras din roci care conțin fosile de pești, folosit în medicină. [Pron. -ti-ol. / < fr. ichtyol, cf. gr. ichthys – pește, lat. oleum – ulei]. Vezi definitia »

POLIFENÓL, polifenoli, s. m. Compus organic din clasa fenolilor, care conține două sau mai multe grupări hidroxil legate de un radical aromatic. – Din fr. polyphénol. Vezi definitia »