SUPRAÓM s.n. Termen care desemnează ideea omului desăvârșit atât ca gen, cât și ca individualitate. ♦ (În filozofia lui Nietzsche) Tipul omului superior prin voință. [< supra- + om, după germ. Übermensch, fr. surhomme, it. superuomo]. Vezi definitia »

DOM, domuri, s. n. 1. Catedrală impunătoare, biserică principală în unele orașe italiene, germane etc.; p. ext. clădire monumentală; p. restr. acoperiș care îmbracă la exterior o cupolă a unei clădiri monumentale. 2. Recipient de oțel montat la partea superioară a corpului unei căldări orizontale de aburi. 3. Structură geologică în formă de boltă largă, circulară sau eliptică. [Var.: (înv., 1) dómă s. f.] – Din fr. dôme. Cf. it. duomo, germ. Dom. Vezi definitia »

HEMANGIOBLASTÓM s. n. hemangiom capilar malign, cu localizare cerebrală. (< fr. hémangioblastome) Vezi definitia »

TRAHÓM, trahoame, s. n. (Med.) Conjunctivită granuloasă provocată de un virus. [Var.: trahómă s. f.] – Din fr. trachome. Vezi definitia »

STEATÓM s. n. lipom. (< fr. stéatome) Vezi definitia »