Definita cuvantului ață
áță (áțe), s. f. – 1. Fir. – 2. Fibră, filament. – 3. (adv.) Direct, fără oprire. – 4. (Fam.) Intendență militară. Lat. acia (Pușcariu 158; REW 102; DAR); cf. it. accia (calabr. azza, ven., lom. atssa, mil. asa, engad. atša). – Sensul 4 este o interpretare umoristică a cuvîntului administrație, care înainte se prescurta de obicei sub forma a-ție. Der. ațică, s. f. (firicel; fir de bumbac pentru urzeală, făcut din două fire răsucite); ațist, s. m. (ofițer de intendență); ațos, adj. (care are ațe; necioplit, înfumurat, nesuferit). – Din rom. provine bg. acŭ (Capidan, Raporturile, 220).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu ață
acceptánță s. f. Fază a unui dialog, a unei relații interpersonale, realizată pe baza încrederii, ori a consensului de idei; accepție. (< engl. acceptance) Vezi definitia »
ȘISTÓZĂ s. f. afecțiune pulmonară datorată inhalării prafului de ardezie. (< fr. schistose) Vezi definitia »
PĂLMÍȚĂ, pălmițe, s. f. Pălmuță. – Palmă + suf. -iță. Vezi definitia »
MAMÁCĂ s. f. (Reg.) Mamă (1). – Din mamă. Vezi definitia »
URZICÚȚĂ, urzicuțe, s. f. Diminutiv al lui urzică. – Urzică + suf. -uță. Vezi definitia »