Definita cuvantului ață
áță (áțe), s. f. – 1. Fir. – 2. Fibră, filament. – 3. (adv.) Direct, fără oprire. – 4. (Fam.) Intendență militară. Lat. acia (Pușcariu 158; REW 102; DAR); cf. it. accia (calabr. azza, ven., lom. atssa, mil. asa, engad. atša). – Sensul 4 este o interpretare umoristică a cuvîntului administrație, care înainte se prescurta de obicei sub forma a-ție. Der. ațică, s. f. (firicel; fir de bumbac pentru urzeală, făcut din două fire răsucite); ațist, s. m. (ofițer de intendență); ațos, adj. (care are ațe; necioplit, înfumurat, nesuferit). – Din rom. provine bg. acŭ (Capidan, Raporturile, 220).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu ață
SURLÍȚĂ, surlițe, s. f. (Reg.) Diminutiv al lui surlă (1). – Surlă + suf. -iță. Vezi definitia »
MAGISTRATÚRĂ s.f. 1. Funcție, demnitate de magistrat; durata funcției unui magistrat. 2. Corpul magistraților. [Cf. germ. Magistratur, fr. magistrature, it. magistratura]. Vezi definitia »
paláșcă (pălắști), s. f. – 1. Corn de praf de pușcă. – 2. Cartușieră. – 3. Tașcă, geantă incrustată. – Var. păleașcă. Mr., megl. pălașcă. Mag. palaszk (Gáldi, Dict., 149) sau tc. palaska (Tiktin), cuvinte care duc la sl. ploskva › ploscă, cf. ngr. παλάσϰα, bg. palaska, sb., cr. palačka. Vezi definitia »
PIROSFÉRĂ s. f. zonă fluidă din interiorul Pământului, cu o temperatură foarte ridicată, sediu al erupțiilor vulcanice. (< fr. pyrosphère) Vezi definitia »
MÍȘUNĂ2 s. f. v. mișină. Vezi definitia »