Definita cuvantului ateu
atéu (atéi), s. m. – Persoană care neagă existență lui Dumnezeu. – Mr. atheu. Fr. athée. Uzul adj. (Eminescu) este rar în limba vorbită. – Der. ateism, s. n. (negare a existenței lui Dumnezeu), cu var. ateizmos, înv., care apare din sec. XVIII, din gr. (Gáldi 155): ateist, adj. (de ateu, referitor la ateism); ateistic, adj. (ateu).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu ateu
CORÉU s. m. troheu. (< lat. choreus) Vezi definitia »
BOMBÉU, bombeuri, s. n. Partea întărită și bombată care formează vârful încălțămintei. – După fr. bombé. Vezi definitia »
ANTRÉU, antreuri, s. n. Prima încăpere (de dimensiuni mici) a unei locuințe, în care se intră venind de afară; vestibul. [Var.: antrét s. n.] – Fr. entrée. Vezi definitia »
RELÉU s.n. 1. (Tehn.) Aparat sau dispozitiv de comandă pentru anumite modificări (închiderea sau deschiderea unui circuit etc.) ale unui sistem tehnic, acționat de variația unor mărimi caracteristice (temperatură, tensiune etc.) ale unui alt sistem tehnic. 2. Dispozitiv care retransmite (amplificând) semnalele recepționate. ♦ Comunicație între mai multe locuri, făcută cu ajutorul unor stații intermediare de recepție și de retransmisie. 3. (Rar) Cai, atelaj de schimb pentru anumite drumuri lungi, postați din loc în loc. ♦ Loc unde se țin caii de schimb și se face schimbarea acestora. ♦ Câinii de vânătoare cărora li se dă drumul pentru a-i înlocui pe cei obosiți de goană. [Pl. -ee, -euri. / < fr. relais]. Vezi definitia »
chindéu (chindéie), s. n. – Batistă. Mag. kendö (Cihac, II, 489; DAR; Gáldi, Dict., 114). Vezi definitia »