EXTRAORDINÁR, -Ă, extraordinari, -e, adj. 1. (Adesea adverbial), Care este cu totul deosebit, care iese din comun; neobișnuit, nemaipomenit, formidabil, excepțional; (despre oameni) dotat cu calități deosebite, excepționale; (despre lucruri etc.) foarte bun. 2. (Despre legi, măsuri, funcții etc.) Care depășește cadrul unei reguli, unei măsuri obișnuite. – Din fr. extraordinaire, lat. extraordinarius. Vezi definitia »

PĂSTRĂVÁR, păstrăvari, s. m. Pescar specialist în prinderea păstrăvilor (1). – Păstrăv + suf. -ar. Vezi definitia »

pupár, -ă, adj. (reg.) harnic; aspru; amar. Vezi definitia »

TURBIONÁR, -Ă adj. (Franțuzism) În care au loc vârtejuri, cu vârtejuri. [< fr. tourbillonnaire]. Vezi definitia »

AVATÁR, avataruri, s. n. (În unele concepții religioase) Reîncarnare succesivă a unei ființe. ♦ (Fig.) Transformare neprevăzută (și chinuitoare) care intervine în evoluția unei ființe sau a unui lucru. – Din fr. avatar. Vezi definitia »