SINCRETÍSM s. n. 1. stare de contopire și nediferențiere a unor elemente aparținând domeniilor unor arte diferite (literatură, muzică, dans) specifică folclorului și, în general, fazelor primitive de dezvoltare a culturii. ◊ coexistență organică a unor elemente eterogene aparținând filozofiei, religiei, mitologiei, literaturii și artei. (< fr. syncrétisme) Vezi definitia »

IMATERIALÍSM s. n. (Fil.) Concepție filozofică idealistă după care realitatea există numai în conștiință, ca idei. [Pr.: -ri-a-] – Din fr. immatérialisme Vezi definitia »

LABURÍSM s.n. Doctrină politică cu caracter socialist reformist, inițiată în Marea Britanie. [Cf. it. laburismo, engl. labourism < Labour Party – partidul muncii, numele partidului britanic întemeiat pe aceste principii]. Vezi definitia »

COLABORAȚIONÍSM s. n. colaborare cu dușmanul; trădare de patrie. (< fr. collaborationnisme) Vezi definitia »

ACTUALÍSM s. n. principiu de cercetare și interpretare a istoriei Pământului pe baza comparării fenomenelor geologice din trecut cu cele actuale. (< fr. actualisme) Vezi definitia »