cîrcă (-ci), s. f. – Spinare, spate. – Mr. ngărcač, megl. cărcač. Sl. krŭkŭ „gît” (Miklosich, Slaw. Elem., 27; Lexicon, 315; Cihac, II, 40; Conev 89); cf. ceh. krk, bg. krŭk în mr. și megl. din v. bg. gurkač. Vezi definitia »

șofréică, șofréici, s.f. (reg.) 1. deschizătură circulară în acoperișul unei barăci, colibe etc., prin care iese fumul. 2. (în forma: șofleică) deschizătură mare în acoperiș, prin care se bagă fânul în pod. Vezi definitia »

PERNIȘOÁRĂ, pernișoare, s. f. (Pop.) Perniță (I 1). Pernă + suf. -ișoară. Vezi definitia »

LUNÚLĂ, lunule, s. f. 1. Figură plană formată din două arce de cerc având aceleași extremități și a căror convexitate e situată de aceeași parte. 2. (Anat.) Zonă albă, în formă de semilună, care se află la baza unghiei (la oameni). – Din fr. lunule. Vezi definitia »

ISOGLÓSĂ, isoglose, s. f. Linie care marchează, pe o hartă lingvistică, limitele răspândirii unui fenomen fonetic, lexical sau morfologic. [Var.: izoglósă s. f.] – Din fr. isoglosse. Vezi definitia »