DETONÁȚIE s.f. 1. Zgomot produs de o explozie; detunătură. 2. Ardere a unei substanțe care se petrece rapid într-un spațiu închis, fiind însoțită de o dezvoltare aproape instantanee de gaze și de un zgomot caracteristic. [Gen. -iei, var. detonațiune s.f. / cf. fr. détonation]. Vezi definitia »

CÂINOȘÉNIE s. f. Câinie. – Câinos + suf. -enie. Vezi definitia »

BRADIURÍE s. f. eliminare încetinită a urinei. (< fr. bradyurie) Vezi definitia »

GALACTOZEMÍE s. f. prezența galactozei în sânge. (< fr. galactosémie) Vezi definitia »

BIOGENÍE s.f. Biogeneză (1). [< fr. biogénie, cf. germ. Biogenie]. Vezi definitia »