pieucí, pieucésc, vb. IV refl. (reg.; despre oameni) a slăbi; a se urâți, a se poci. Vezi definitia »

córci (-oárce), adj. – 1. Bastard. – 2. Metis. – 3. Degenerat. Origine incertă. Se consideră în general că provine din mag. korcs (Cihac, II, 493; Gáldi, Dict., 88); ar putea fi însă der. al vb. următor, iar acesta pare o deformație de la a cruci „a încrucișa”. – Der. corci (var. curci), vb. (a încrucișa, a amesteca două rase sau specii diferite; a altera, a face să degenereze); corcioman, adj. (metis, corcit); corcitură (var. curcitură), s. f. (corcit; bastard). Vezi definitia »

ȚARÉCIVICI s.m. Fiul țarului. Vezi definitia »

GONÁCI, gonaci, s. m. 1. (Pop.) Hăitaș². 2. (Rar) Cal sprinten, care fuge repede. 3. Călăreț ușor înarmat în vechea armată, care de obicei îndeplinea misiuni de cercetare. – Goni + suf. -aci. Cf. bg. gonač. Vezi definitia »

Atunci cand rrganul barbatilor (pula) intra in organul feminin (pizda) Vezi definitia »