MENINGÍTĂ, meningite, s. f. Boală (infecțioasă) care constă în inflamarea meningelor și care se manifestă prin dureri de cap, vărsături, înțepenirea cefei, febră. – Din fr. méningite. Vezi definitia »

RĂSÚRĂ¹, răsuri, s. f. (Rar) Răzătură. – Ras² + suf. -ură. Vezi definitia »

SINÓPTICĂ s.f. Metodă de lucru a meteorologiei constând din analiza sinoptică a vremii. [Gen. -cii. / < fr. synoptique]. Vezi definitia »

MICÉLĂ s.f. Grup de molecule care se formează în substanțele coloidale și în soluțiile lor. [Var. micel s.n. / < fr. micelle]. Vezi definitia »

supunere oarbă expr. umilință; smerenie; obediență totală. Vezi definitia »