SUBTANGÉNTĂ s.f. (Mat.) Segment determinat de proiecția ortogonală pe axa absciselor a unui punct de pe o curbă plană și de intersecția tangentei la curbă în acel punct cu axa absciselor. [< sub- + tangentă, după fr. sous-tangente]. Vezi definitia »

peteícă, peteíci, s.f. (reg.) 1. împletitură, plasă de sfoară, de ață în care se duc vasele cu mâncare la câmp. 2. legătură de frânghie, de metal, cu care se prinde la car leuca de carâmbul de sus; gânj. 3. fâșie nedeșirabilă de material textil. 4. bucățică de pânză sau de postav care servește la cusutul plăpumilor. 5. hârtie cu care se înfășoară caierul când se pune în furcă. 6. butonieră sau cheotoare la cămașă. 7. încuietoare, zăvor la ușă. 8. parte a morii în care cad grăunțele din coș între pietre. Vezi definitia »

RIBONUCLEÁZĂ s. f. enzimă pancreatică, cu acțiune specifică asupra acidului ribonucleic. (< fr. ribonucléase) Vezi definitia »

scăritúră, scăritúri, s.f. (înv.) urcare sau scădere gradată, treptată. Vezi definitia »

GHÍNĂ s.f. (Rar) Ghinion. [< fr. guigne]. Vezi definitia »